Colectarea volumelor este gestionată de sisteme robotizate care
ajută la crearea unui mediu în care oamenii de ştiinţă pot naviga
pe internet ore întregi în căutarea lucrărilor academice şi care
permite totodată obţinerea unui volum de pe rafturi.
Directorul Universităţii din Chicago, Judith Nadler, susţine că
un studiu efectuat în biblioteca universităţii arată că pe măsură
ce oamenii folosesc mai multe surse digitale, şi sursele tipărite
devin mai solicitate. „Pentru oamenii de ştiinţă, cele două formate
se completează reciproc, deschizând o uşă pentru o nouă eră în
cercetare – şi biblioteci noi proiectate pentru a favoriza
utilizarea acestor două opţiuni”, a declarat Nadler.
Proiectată de arhitectul Helmut Jahn şi acoperită cu 700
de panouri de sticlă, biblioteca arată ca un ou de cristal Fabergé
pe jumătate îngropat. Sub cupolă este amplasată principala sală de
lectură, ce măsoară aproximativ 750 de metri pătraţi.
Toate cărţile pot fi solicitate online, apoi aduse la suprafaţă
printr-un sistem de regăsire automatizat, ce foloseşte macarale
robotizate programate să recunoască codurile de bară ale fiecărei
cărţi. Sala de lectură va fi deschisă în curând, iar conducerea
universităţii speră ca până la toamnă toate materialele tipărite să
fie mutate în depozitul subteran al bibliotecii. Construcţia
Bibliotecii a început în 2008. Aceasta poartă numele preşedintelui
consiliului de administraţie al companiei Morningstar şi pe cel
soţiei sale, Mansueto Joe şi Rika, care au donat 25 de milioane de
dolari special pentru crearea ei. Pentru că instalaţia de
depozitare subterană este mai compactă decât una tradiţională,
volumele din bibliotecă ocupă doar o şeptime din spaţiul pe care
aceste cărţi l-ar fi ocupat într-o bibliotecă obişnuită.
Toată această tehnologie îi va scuti pe oamenii de ştiinţă atât
de impactul unei fraze precum: „Unele pagini din această carte sunt
omise”, cât şi de ore pierdute numai pentru a afla dacă volumul pe
care îl caută este sau nu disponibil digital.
Cu toate că multe universităţi şi biblioteci, inclusiv
Universitatea din Chicago şi-au oferit colecţiile spre scanare şi
catalogare către proiectul Google Books, legea dreptului de autor a
împiedicat postarea online a multor volume.
Sondajele au estimat că aproximativ 80 la sută din lucrările
ştiinţifice ale unei biblioteci nu sunt în domeniul public, ceea ce
inseamna adesea ca proiecte precum Google Books nu pot publica
aceste volume în întregime.
Până când toate sursele din lume vor putea fi accesate online,
câţiva studenţi şi cercetători norocos din Chicago vor putea folosi
documente din ambele lumi, atât cea digitală, cât şi cea fizică, la
Biblioteca Mansueto.
Sursa:
Wired